Mintea mea, prietena mea: cum mă ajută scrisul să o înțeleg

Nu există buton de on-off al minții, însă există un tipar pe care mintea mea îl face în activitatea sa și care poate fi întrerupt și recadrat după cum am nevoie.

Am avut momente lungi, chiar foarte lungi, în pandemie, în care gândurile mele erau plecate pe cărări îndepărtate. Seara, când mă băgam la somn, se simțeau de parcă ar fi reale și mă trăgeau cu ele pe cărare.

Nu erau tocmai adevărate, așa că mă speriau și mă făceau să mă întreb: Oare ce e în neregulă cu mine? Nu pot să am și eu un somn liniștit? Cum de îmi pleacă mintea așa departe? Oare așa sunt eu de fapt?

Și ajungeam să mă îndoiesc de mine, de ce cunosc, de lucrurile în care credeam, de cum mă știam pe mine.

Iluzie vs. realitate

A ținut foarte mult timp acest tipar. Acel subiect ce îmi tot apărea în minte acapara până și realitatea de peste zi. Gândurile mele se proiectau asupra unor lucruri simple și inofensive din viața reală, de parcă ele ar fi avut sensul pe care i-l dădea mintea mea, nu sensul lor real.

Ajunsesem să trăiesc și în iluzie, și în prezent.
A fost de-a dreptul confuz.

Așa că am căutat metode, lucruri palpabile prin care să mă conectez cu prezentul și să ies din mintea mea.

Atunci am descoperit scrisul

La început mă întrebam: Și oare ce să scriu? Parcă gândurile îmi dispăreau atunci când deschideam jurnalul. Dar nu a durat mult pentru că după una, două propoziții simple, au început să-mi vină gândurile de peste noapte și discrepanța față de ce trăiam în prezent. Și mai ales, voiam să scriu, cum mă simțeam în acele momente de confuzie și disconfort.

Cum m-a ajutat

Acest obicei îmi liniștea mintea. Parcă nu îmi mai aparțineau mie acele gânduri atunci când le puneam pe foaie. Și, pentru că puteam să le văd, mă întărea să le gestionez și să le denumesc:

Asta e real pentru mine.
Asta nu e real pentru mine.

Acest obicei îmi surâde și astăzi, când am mintea încărcată. Mă văd așa ușor când sunt pe foaie, astfel că îmi dau seama foarte repede ce funcționează pentru mine și ce e nevoie să schimb, ce e real pentru mine și ce nu aparține valorilor mele, ce mă tulbură și de ce am eu nevoie, de fapt.

Totul a devenit mai ușor de când le-am văzut pe foaie,  în afara minții mele, locul în care se încălecau așa de ușor.

Scrisul ca unealtă de auto-terapie

Numai atunci când încep să-mi cunosc mintea, să înțeleg cum funcționează și la ce mă duce, pot să o fac prietena mea și să mă folosesc de ea ca de o unealtă, după cum am nevoie.

Iar atunci când cer un moment de liniște, să știu să domolesc agitația mintală și să mă odihnesc.

Nu există buton de on-off al minții, însă există un tipar pe care mintea mea îl face în activitatea sa, iar acest tipar poate fi întrerupt și recadrat după cum am nevoie. Atunci când iau contact cu tiparul, pot să-l înțeleg și să-l gestionez într-o manieră care să mă ajute.

Mintea este prietena mea, iar scrisul este calea de comunicare prin care o înțeleg cel mai bine. Pot face din minte o unealtă care mă ajută să trăiesc în felul în care îmi doresc și, mai important, să o opresc dacă felul în care funcționează nu mă servește.

Depinde de mine să întrețin această comunicare și să o înțeleg, ca să mă înțeleagă și ea pe mine.

Exercițiu practic pentru tine

Tu cum îți liniștești mintea și cauți să o înțelegi?

Dacă vrei să scrii și să obții rezultatele pe care le-am descris, începe chiar acum.

Pe o foaie de hârtie scrie mare:
"Vreau să mă înțeleg mai bine."

Apoi începe să scrii:

• Ce te neliniștește în perioada asta?
  

• Este oare o teamă acolo care alimentează o iluzie?
  

• Este ceva real ce vrei să îmbunătățești?

Termină cu o ancorare în prezent de care să te ajuți chiar azi și dă-ți singur un sfat:

• Ce poți face de acum ca să alimentezi realul și să-l separi de iluzie?

Sper să simți ce am simțit și eu: o minte mai limpede, mai prietenoasă și un suflet mai ușurat.

Scrisul este o cale prin care îți înțelegi mintea, o cale la îndemână pentru oricine!

Abonează-te la newsletter și fii primul care află când apar articole noi sau oferte disponibile.